L’ACCHIANATA
(per il Monte San Paolino)


E’ festa granni a lu paisi mia.
Tutta la genti acchiana la muntagna
e arrancu puri ia
apprissu a idda,
lassannu a li ma spaddi lu paisi,
ca arranca puri iddu cumu a mia.
Sona lu campanaru lentu e surdu,
pari ca cuntassi tutti li ma anni,
pari ca li pisassi a unu a unu.
Sona la campanedda allegra allegra
e mi torna alla mente
quannu eru cerbiattu, ca tuttu lu munnu
mi pariva chianu,

mi duna forza e viguria e vaiu avanti.
E comu voli Dia arrivu in cima.
Ringraziu San Polinu e Santu Nofriu
ca puri st'annu ci misi la presenza.
Stancu, m'assittu ni la vecchia petra
e cu la menti m’arrizzulu narriri ni lu timpu
Quannu carusu jucava cu nenti
ed eru cuntenti.
Jucava a lu mulinu cu lu pruvulazzu
e ni li mulattieri curriva felici cumu nu trenu.
Mentri lu suli fa l'amuri cu la luna,
lu cielu si tinci di russu,
cumu lu ma cori, quannu picciottu ardiva d'amuri.
Cala la sira, mi giru ntornu,
pari ca li stiddi nascinu di ‘nterra.
Sona la banna, nesci lu Santu
e tutti apprissu turnamu a lu paisi.
Sona la campanedda allegra allegra
ni duna forza e viguria e jammu avanti.
Sona la campanedda allegra allegra
e ora lu munnu ni pari chiu' chianu.

Ippolito Girolamo
(nato a Sutera e residente a Siracusa)


Ritorna alla Home Page